A putea face diferenta intre viata si moarte e un lucru
important intr-o societate despre care uzim tot timpul ca nu este asa cum ar
trebui. Intr-un sistem deficitar cum este cel din Romania ajngel la concluzia
ca petru multi oameni campaniile umanitare sunt singurele sanse la o viata mai
buna.
În prezent, România este codaşa Europei, cu o cifră de 2,2
medici la 1000 de locuitori, valoarea indicatorului fiind cu 50% mai mică decât
media europeană. O altă realitate crudă este că, deşi plătim contribuţii de
sănătate, statul nu poate acoperi acele intervenţii foarte costisitoare, şi
ajungem să trimitem bolnavii să se trateze în străinătate. Întrebarea este, de
unde bani, când salariul minim pe economie este de doar 700 de lei, această
sumă fiind de departe insuficientă.
Şi de aici provine
sursa campaniilor umanitare. Majoritatea românilor care au avut de-a face cu
sistemul românesc de sănătate au observat problemele cu care se confruntă
acesta şi au încercat să găsească soluţii alternative. Au fost create fundaţii
care strâng bani atât pentru oamenii bolnavi cât şi pentru persoane
defavorizate, pentru copii sau bătrâni. O metodă care se bucură de
receptivitate din partea cetăţenilor este teledonul, iar televiziunile fac
eforturi susţinute împreună cu ziarele şi fundaţiile pentru strângerea sumelor
de bani necesare. Şi cum internetul este din ce în ce mai utilizat, campaniile
umanitare folosesc această metodă datorită interactivităţii şi a modului rapid
în care circulă informaţiile, toate cu mare succes.
Desigur, sunt multe
persoane sceptice în privinţa acestor campanii, din cauza lipsei de
transparenţă a unor organizaţii care adună fonduri. Dar depinde de cei care se
ocupă de campanii dacă într-adevăr doresc să ajute, pentru că cei care donează
bani ştiu că îi dau cu un scop nobil. Trebuie clădit un sistem de încredere şi
în acelaşi timp o mai mare seriozitate a celor care se implică în astfel de
acţiuni sensibile din punct de vedere social.
Ori de câte ori se
întâmplă catastrofe naturale precum inundaţii, cutremure, oamenii se
mobilizează şi încearcă să dăruiască, din puţinul lor, celor în nevoi. Iar
gândul că cineva beneficiază de ajutorul venit ca o rază de speranţă generează
o mulţumire greu de descris în cuvinte. Cheia pentru solidaritate este în
primul rând empatia, adică puterea de a ne pune în situaţia aproapelui nostru,
în încercarea de a găsi rezolvarea pro-blemei sale. Iar faptul că prin campanii
umanitare sunt ajutate persoane încercate diferit este cu atât mai deosebit,
deoarece fiecare are dreptul la o viaţă normală. Sunt cauze pentru care merită
să luptăm, pentru că fiecare dintre noi
putem ajunge în acele situaţii, iar solidaritatea şi speranţa dată de cei din
jurul nostru ne pot schimba complet viaţa. În faţa lui Dumnezeu, a bolilor şi a
altor situaţii dificile toţi suntem egali. Cancerul nu ştie să aleagă şi nu se
uită după conturile din bancă, după condiţia socială sau realizările personale.
Nu contează dacă suntem oameni simpli, ori milionari, sau dacă trăim în România
ori în altă ţară. Acţiunea lor este arbitrară, şi totuşi decisivă, apărând în
momentele în care ne aşteptăm cel mai puţin.
Campaniile umanitare sunt de cele mai multe ori organizate
pentru a raspunde la probleme grave. Exista solutii alternative prin care se
incearca ajutorarea oamenilor cu nevoi. Receptvitatea crescuta a unor oameni ne
face sa credem ca exista si persoane care vor sa se implice.
